Despre carte: an / „Castelul din Otranto” (1764) Walpole deschide o serie lungă de romane gotice populare, „romane de mister și groază ”, dar în același timp romane istorice cu teme medievale, a căror culme, într-o nouă etapă superioară de dezvoltare, sunt romanele medievale ale lui Walter Scott „Castelul din Otranto” este un roman care a lovit imaginația contemporanilor de teribil, misterios și supranatural. Romanul are loc în Italia medievală, la începutul secolelor XII-XIII. Proprietarul castelului din Otranto, crudul feudal Manfred, este nepotul răufăcătorului care l-a otrăvit pe rivalul său Alfonso pentru a intra în posesia proprietății și a puterii sale asupra familiei Manfred, că membrii familiei vor deține castelul până când proprietarul său de drept crește atât de mult încât nu mai încape în clădire. Conform aceleiași predicții, castelul va rămâne în mâinile moștenitorilor lui Manfred doar prin linia masculină, Manfred urmează să-și căsătorească fiul cu frumoasa Isabella, dar în ajunul nunții mirele este ucis în circumstanțe misterioase. Apoi Manfred decide să divorțeze de soția sa și să se căsătorească cu Isabella pentru a-și asigura un moștenitor. Dar fata scapă de el cu ajutorul țăranului Teodoro, care seamănă surprinzător cu portretul proprietarului de drept al castelului, Alfonso. Teodoro este suspectat de uciderea fiului lui Manfred și este întemnițat, dar fiica lui Manfred, Matilda, aranjează ca acesta să evadeze. Aflând că Teodoro se va întâlni cu o femeie la mormântul lui Alfonso și bănuind că va fi Isabella, Manfred vine la locul de întâlnire. și ucide noaptea un străin misterios, care se dovedește a fi fiica lui Matilda. Predicția se adeverește: fantoma ucisului Alfonso, care a trăit în castel, crește până la o înălțime atât de mare încât dă să prăbușească bolțile clădirii. Manfred mărturisește crima strămoșului său și propriile sale păcate. Castelul trece la Teodoro, care, după cum se dovedește, este moștenitorul de drept. Toate aceste „ororile” produc cititorului o impresie ușor comică: din nasul statuii de marmură a Ducelui curge sânge; piciorul fantomatic colosal al cuiva merge pe terasele castelului; ori de câte ori onoarea eroinei este în pericol, o persoană din cealaltă lume o susține - fie portretul reînviat al unui strămoș, fie scheletul unui pustnic care a zăcut în mormânt de mulți ani despre romanul „Castelul din Otranto „Evenimentele se desfășoară pe fundalul unui castel antic sumbru, acțiunea se desfășoară noaptea, uneori în lumina palidă a lunii, alteori în întunericul total. Voința rea ​​se manifestă în fiecare act al lui Manfred, obsedat de o pasiune maniacală pentru menținerea în posesia castelului însuși „Castelul din Otranto” al lui Walpole este izbitoare, pe lângă inovația sa pronunțată - combinația a două tipuri de proză: un roman cavaleresc și un scriitor modern de proză, de asemenea, cu o descriere neobișnuit de detaliată a castelului gotic. , când se explică scopul fiecărei încăperi, pasaj și galerie. Intriga și conținutul romanului i-au fost sugerate lui Walpole de propria sa casă, pe care scriitorul a construit-o în stilul gotic, a adormit odată cu capul, ca întotdeauna, „plin de povești gotice” și am văzut în vis un castel străvechi, unde pe balustrada unei scări înalte zăcea o mână uriașă într-o mănușă de fier. Trezindu-se, Walpole a început să scrie romanul în acea seară, fără niciun plan preliminar, a lucrat la el toată noaptea și apoi și-a terminat munca în mai puțin de două luni..